Despre carte: 1994 / 1886, orașul Nikolaev din provincia Saratov. - 1973, prima colecție a lui Moscova Zenkevich, „Wild Porphyry”, a fost publicată la începutul primăverii anului 1912 și conținea câte o traducere din Leconte de Lisle și Baudelaire - și în ele este vizibil un maestru complet matur. În următorul deceniu, el a tradus din când în când, adevărata „includere” a lui Zenkevich în traducerea poetică ca profesie a avut loc în 1922, când a tradus o parte din „Iambs” de Andre Chénier - traducerea este dedicată memoriei lui Gumilyov, au fost publicat parțial în 1934 în cartea „Cântece ale primei revoluții franceze” sub forma unui eșantion de poezie „contrarevoluționară” din „aceea” epocă - așa cum sa remarcat deja în timpul nostru, întreaga carte, strict vorbind, din punct de vedere artistic a fost un apendice la Chenier – a dat naștere publicării acestuia. În epoca sovietică, Zenkevich a tradus din ce în ce mai puțin din franceză (Hugo), din ce în ce mai mult din engleză, specializat aproape complet în poezia americană și „monopolizând” parțial (cu un semn plus, ceea ce nu se poate spune despre alți maeștri ai erei sovietice). ). Andrei Sergeev își amintește: „M-a ajutat de mai multe ori și decisiv”, „a fost primul care a descoperit poezia modernă din Anglia și SUA pentru ruși” (vezi OZN, 1995, nr. 15). Se credea că talentul poetic al lui Zenkevich dispăruse de-a lungul anilor, lăsând doar traduceri. Această bârfă s-a dispărut când nepotul poetului a publicat volumul final al poemelor și prozei lui Zenkevich, „Era basmului”, în 1994, acum traducerile sale au căzut în umbră, și mai mult decât pe nedrept. Zenkevich a făcut multe traduceri fără speranță de publicare - de exemplu, „fascistul” Ezra Pound, care a fost imposibil de publicat în URSS până în anii 1980, a fost găsit în manuscrisele sale și este publicat pentru prima dată în această antologie. Poate că compilatorul acestei antologii a fost atât de norocos încât nu a auzit o singură recenzie proastă despre traducătorul Zenkevich - aproape singurul astfel de caz, pentru expresia „poeții au un astfel de obicei: când se adună în cerc, scuipă pe fiecare. altele” (D. Kedrin ) se aplică de zece ori la departamentul de traduceri.